Pregătită şi mândră de început.

Am decis că vreau să-mi şterg trecutul . Trecutul nu e bun decât să rănească . La naiba cu trecutul.Singurele amintiri pe care le am sunt cele legate de familia mea , colegii mei ..şi trecutul meu recent , prezentul şi viitorul îndepărtat, toate legându-se de aceeaşi dată : 12 februarie. Ce e 12 februarie? Pentru mulţi dintre voi e doar o altă zi oarecare , de care nu vă amintiţi .Pentru unii e o zi urâtă , din varii motive. Pentru cei ca mine e ziua în care am făcut pact cu Fericirea , ziua în care m-am gândit că poate am şi eu ceva ‘special’ , ziua în care tot ce era inutil a devenit util , în care Pământul s-a întors într-o poziţie favorabilă pentru mine.
12 februarie e ziua când am fost stresată să n-o dau în bară , ziua în care m-am simţit vinovată[mi-a trecut repede!] , ziua când ,după atâta aşteptare , am văzut cum e să fie al meu !Şi de atunci e ca un drog , pe care-l iei o dată şi eşti dependent. Da există şi un asemenea drog şi se numeşte Vlad.Pentru mine Iubix , pentru voi doar Vlad . DOAR Vlad, fără atingeri , păreri şi altele!
Dar ca să fie mai drăguţ ..a fost ca ciocolata. Nu poţi renunţa să o mănânci nici când ţi-e rău [ cazul meu ].Atunci când ţi-e rău parcă-i simţi gustul , şi cum trece puţin răul îţi dai seama că nu poţi fără.
Nu poţi respira fără.
Nu simţi gustul la nimic altceva.
Nu e soare afară fără.
Nu e nici ploaie fără.
Nu e nimic.
E un tot incolor , inodor, insipid.
E o stare de du-te/vino continuă fără vreun scop /rezultat.
E ca şi cum ai sta 12 ore pt un desen , şi să-ţi dai seama că ai uitat că nu ai creion în mână şi singurul lucru ce l-ai desenat e aerul.
Aşa e Vlad pentru Roxa : )
Şi ştiu că Roxa e prostuţă , că e în firea ei .Dar n-ar fi ea dacă ar fi cu picioarele pe Pământ.
şi Roxa asta de care tot amintim vorbeşte mult şi prost uneori , şi nu totdeauna îşi dă seama.
Dar poate că singura ei problemă e că vrea să devină mai bună , să nu dezamăgească ..şi de aici poate se trag toate greşelile. Dar e Vlad acolo care ştie cum e Roxa , şi stie că pentru el Roxa ar vâna şi stelele , şi ar face luna roz şi marea portocalie, ar schimba Polul Nord cu Polul Sud , şi ar desena broscuţe pe cer , toate pentru a-i demonstra cât de mult îl iubeşte.
Şi Roxa speră că Vlad ştie că nu există trecut când viitorul e atât de frumos .
Te iubesc bă ! Să nu uiţi. Vor fi şi vremi’ faine şi pline de căldură .Dar până acolo poate trebuie să reuşim să rezolvăm nişte probleme .
They don’t love you like I love you!

Hai v-am pupat.

Dependenţa de zâmbete şi sentimente.

Acum abia mi-am dat seama cât de dependentă sunt de fericirea persoanelor din jurul meu, si mai ales a lui. Iubesc să ştiu că zâmbeşte din cauza mea , sau că simte ceva , orice şi eu sunt de ‘vină’ . E de neimaginat şi imposibil de regăsit undeva fericirea pe care ţi-o dă când îl vezi stând pe tine şi jucându’se cu mâna ta.Sau măcar zâmbindu-ţi , spunându-ţi ceva drăguţ. Pentru mine astea sunt momente perfecte , pe care nu le-aş da pentru nimic în lume.

Recent o prietenă mi-a zis că nu înţelege de ce îmi fac planuri de viitor , de ce mă amăgesc, că nimeni nu ştie ce ne aşteaptă. Păi tocmai , dacă tot nu ştim , mie îmi place sa cred că totul va fi bine , că o să am mereu fluturi dinăia in stomac când îl văd.Ce rost are să iubeşti dacă nu dai tot ce ai mai bun în tine? Ce rost mai are viaţa fără vise? Visele sunt ca un scop , tu trebuie să fii sigur că vrei să ţi le împlineşti.Eu una ştiu că am cele mai frumoase vise, care de multe ori mă ajută . Nu contează cât de încurcat eşti de probleme , le depăşeşti dacă ştii cum să pui problema şi ştii ce trebuie să simţi , ştii când trebuie să visezi.Dacă visezi nu înseamnă că nu poţi fii cu picioarele pe Pământ.
Trecând peste supărarea mea pe oamenii care-mi zic să nu mai visez,vreau să zic că postul are alt scop.Ideea e că încă trăiesc , chiar dacă nu pe blog , sau pe deviantART. Mănânc , respir şi sunt fericită .Şi-n momentele în care sunt tristă sunt fericită .Sunt fericită pentru că am cu cine să fiu tristă , am pe ‘cineva’ -ul meu care să mă asculte .Şi asta face cât o mie de prieteni cărora apuci să le spui doar frânturi din povestea ta, din ce te supără .

Citisem pe un blog o întrebare care m-a bătut şi pe mine la cap ceva timp : ai lăsa prietenii pentru persoana iubită? Clar da. Dacă persoana aceea e aşa cum o văd eu , ideală de a fi iubită . Dacă e aşa cum e el .

Postul ăsta e doar un bla-bla mare , dar nu ştiam cum să-i mai mulţumesc pentru tot, dar absolut ce face pentru mine . Chiar dacă uneori e fără chef de nimic , de mine are chef.Chiar dacă are glume proaste uneori [ !] , şi eu am .Chiar dacă aş prefera să’mi zică în fiecare moment ce simte , şi eu mai evit subiecte.Chiar dacă mă mai bate el la cap , aşa un pic , e firea lui. Şi chiar dacă are un orgoliu IMENS, am învăţat să las eu de la mine. Chiar dacă sunt mai geloasă din fire , el e al meu .
Şi-l iubesc.