Acum abia mi-am dat seama cât de dependentă sunt de fericirea persoanelor din jurul meu, si mai ales a lui. Iubesc să ştiu că zâmbeşte din cauza mea , sau că simte ceva , orice şi eu sunt de ‘vină’ . E de neimaginat şi imposibil de regăsit undeva fericirea pe care ţi-o dă când îl vezi stând pe tine şi jucându’se cu mâna ta.Sau măcar zâmbindu-ţi , spunându-ţi ceva drăguţ. Pentru mine astea sunt momente perfecte , pe care nu le-aş da pentru nimic în lume.
Recent o prietenă mi-a zis că nu înţelege de ce îmi fac planuri de viitor , de ce mă amăgesc, că nimeni nu ştie ce ne aşteaptă. Păi tocmai , dacă tot nu ştim , mie îmi place sa cred că totul va fi bine , că o să am mereu fluturi dinăia in stomac când îl văd.Ce rost are să iubeşti dacă nu dai tot ce ai mai bun în tine? Ce rost mai are viaţa fără vise? Visele sunt ca un scop , tu trebuie să fii sigur că vrei să ţi le împlineşti.Eu una ştiu că am cele mai frumoase vise, care de multe ori mă ajută . Nu contează cât de încurcat eşti de probleme , le depăşeşti dacă ştii cum să pui problema şi ştii ce trebuie să simţi , ştii când trebuie să visezi.Dacă visezi nu înseamnă că nu poţi fii cu picioarele pe Pământ.
Trecând peste supărarea mea pe oamenii care-mi zic să nu mai visez,vreau să zic că postul are alt scop.Ideea e că încă trăiesc , chiar dacă nu pe blog , sau pe deviantART. Mănânc , respir şi sunt fericită .Şi-n momentele în care sunt tristă sunt fericită .Sunt fericită pentru că am cu cine să fiu tristă , am pe ‘cineva’ -ul meu care să mă asculte .Şi asta face cât o mie de prieteni cărora apuci să le spui doar frânturi din povestea ta, din ce te supără .
Citisem pe un blog o întrebare care m-a bătut şi pe mine la cap ceva timp : ai lăsa prietenii pentru persoana iubită? Clar da. Dacă persoana aceea e aşa cum o văd eu , ideală de a fi iubită . Dacă e aşa cum e el .
Postul ăsta e doar un bla-bla mare , dar nu ştiam cum să-i mai mulţumesc pentru tot, dar absolut ce face pentru mine . Chiar dacă uneori e fără chef de nimic , de mine are chef.Chiar dacă are glume proaste uneori [
!] , şi eu am .Chiar dacă aş prefera să’mi zică în fiecare moment ce simte , şi eu mai evit subiecte.Chiar dacă mă mai bate el la cap , aşa un pic , e firea lui. Şi chiar dacă are un orgoliu IMENS, am învăţat să las eu de la mine. Chiar dacă sunt mai geloasă din fire , el e al meu .
Şi-l iubesc.


Lasă un comentariu
Feed-ul pentru comentariile acestui articol